Centrul Vechi are multe opțiuni și câteva localuri cu tradiție. Merită însă explorate și piețele, și cartierele în care restaurantele gătesc în principal pentru localnici — acolo se vede cel mai bine ce înseamnă bucătăria de zi cu zi. Ghidul de mai jos e despre preparatele care merită căutate, unde se găsesc și la ce prețuri orientative.
Ciorbele
Dacă aveți timp pentru un singur fel, faceți-l o ciorbă. Ciorbele sunt una dintre categoriile care definesc cel mai bine bucătăria românească și sunt foarte bine reprezentate în restaurantele cu specific local.
Multe ciorbe românești au o notă acrișoară. Acrirea se face diferit, în funcție de rețetă, de regiune și de bucătărie: cu borș, un lichid fermentat din tărâțe de grâu, cu zeamă de varză murată, cu oțet sau cu lămâie. Nu există o singură metodă corectă, iar gustul final diferă vizibil de la un local la altul.
Ciorba de burtă e cea mai cunoscută și cea mai divizivă: se face cu burtă de vită fiartă îndelung, se drege cu smântână și ou și se servește cu usturoi și ardei iute alături. Nu e pentru toată lumea, dar cine o place o caută apoi peste tot.
Ciorba rădăuțeană e o variantă mai blândă a aceleiași idei, cu pui în loc de burtă, potrivită pentru prima încercare. Ciorba ardelenească cu afumătură are gust mai adânc, iar ciorba de perișoare, cu bile mici de carne tocată și orez, apare în aproape orice meniu tradițional.
Micii
Micii sunt unul dintre cele mai cunoscute preparate românești la grătar: rulouri de carne tocată, condimentate, care se gătesc pe grătar. Se mănâncă de obicei cu muștar și pâine, iar în multe locuri se comandă la bucată.
Piața Obor este unul dintre reperele Bucureștiului și un loc cu tradiție pentru grătar. Nu e singurul din oraș, dar e printre cele mai cunoscute, iar zona din jurul ei — Obor și Lacul Tei — are și restaurante care fac grătar la comandă, la câteva minute de piață.
Pentru cine vrea să încerce micii din zona Obor fără aglomerația din piață, localurile din perimetru sunt o alternativă bună, mai ales la prânz. Calitatea cărnii, condimentarea și gătirea corectă pe grătar fac diferența între un mic bun și unul banal.
Sarmalele și mâncărurile gătite încet
Sarmalele sunt preparatul de sărbătoare al bucătăriei românești: carne tocată amestecată cu orez, învelită în foi de varză murată sau de viță, fiartă câteva ore la foc mic. Se servesc cu mămăligă și smântână.
Din aceeași familie de mâncăruri gătite încet face parte și varza à la Cluj, un preparat ardelenesc făcut în straturi — varză călită, carne tocată și orez, totul copt la cuptor și servit cu smântână. Este descris popular drept „o sarma desfăcută”, o comparație care ajută la înțelegerea preparatului, chiar dacă rețetele diferă între ele.
Alte feluri care merită căutate: tochitura, preparată în principal din carne de porc și servită adesea cu mămăligă, brânză și ou; fasolea cu ciolan afumat; și tocănițele, care variază mult de la o bucătărie la alta. Toate au în comun gătirea lentă și ingredientele simple.
Deserturile
Papanașii sunt cei mai cunoscuți: aluat cu brânză de vaci, prăjit și servit cu smântână și dulceață, cel mai des de vișine. Apar în meniul multor restaurante tradiționale, iar porția e de regulă generoasă.
Găluștele cu prune, cunoscute și ca gomboți, sunt mai rar de găsit, dar merită căutate vara și toamna, când sunt prune. Se fac din aluat pe bază de cartofi, cu prune în interior, apoi tăvălite prin pesmet rumenit, zahăr și, după preferință, scorțișoară.
Plăcintele — cu brânză, cu mere sau cu dovleac — se găsesc atât în cofetării, cât și la standuri stradale, și sunt cea mai simplă variantă de gustare între mese.
Unde se mănâncă mâncare românească în București
Centrul Vechi are atât localuri cunoscute, cu bucătărie serioasă, cât și restaurante orientate puternic spre turism. Ambele categorii există, iar diferența se vede mai degrabă în meniu decât în decor.
Merită explorate și alte zone: Obor și Lacul Tei, în nord-est, Cotroceni, Dorobanți sau zonele rezidențiale din jurul centrului, unde restaurantele au, de regulă, clientelă locală constantă.
Un reper util pentru un turist: uitați-vă la specificul real al meniului, nu la decor și nu la simpla prezență a cuvântului „tradițional”. Un restaurant care servește mâncare românească tradițională are, de obicei, un meniu concentrat, cu mai multe ciorbe și cu preparate care cer timp de gătire, nu o listă în care încap și pizza, și sushi, și sarmale.
Meniul zilei
O opțiune foarte răspândită în restaurantele din București, pe care mulți turiști nu o cunosc, este meniul zilei: de regulă o ciorbă și un fel principal, la un preț fix, în timpul săptămânii. Se servește la prânz, iar intervalul orar diferă de la un local la altul.
Nu apare întotdeauna pe meniul tipărit. Uneori e scris pe o tăbliță la intrare, alteori trebuie întrebat. Merită întrebat, pentru că e una dintre cele mai accesibile variante de a mânca la prânz.
Reguli practice
Bacșișul este opțional, iar restaurantele permit de regulă indicarea lui separat pe nota de plată, inclusiv la plata cu cardul.
Porțiile sunt, în general, consistente. Un fel principal românesc e de obicei suficient pentru o persoană, iar comanda de aperitiv, fel principal și desert poate fi prea mult pentru mulți.
Pentru program și pentru ora ultimei comenzi în bucătărie este bine să verificați restaurantul ales, direct sau telefonic. Diferă de la un local la altul, mai ales duminica.
Rezervarea este recomandată vineri și sâmbătă seara, mai ales în localurile mici.
Apa de la rețeaua publică este potabilă, însă în restaurante se comandă în mod obișnuit apă îmbuteliată.
Întrebări frecvente
Se găsesc opțiuni vegetariene în bucătăria românească?
Da, mai multe decât s-ar crede. Există o categorie întreagă de mâncăruri de post, pregătite fără carne, lactate și ouă, pentru că postul ortodox ocupă mai multe perioade din an. Fasolea bătută, zacusca, ciorbele de legume, sarmalele de post cu orez și ciuperci sau plăcintele cu varză sunt, în forma lor tradițională, fără carne.
Cât de picantă este mâncarea românească?
În general, puțin picantă. Ardeiul iute se servește de obicei separat, ca să-l adauge fiecare cât dorește. Condimentele obișnuite sunt usturoiul, cimbrul, boiaua și mărarul.
Se poate mânca bine cu buget mic?
Da. Meniul zilei, preparatele la grătar și plăcintele sunt printre variantele cele mai accesibile pentru un buget redus.
Ce se bea cu mâncarea românească?
Țuica sau palinca se beau, tradițional, înainte de masă, în porții mici. La masă se bea vin — România are mai multe regiuni viticole — iar berea merge bine cu grătarul.
Cât costă să mănânci în București
Prețurile de mai jos sunt orientative și diferă în funcție de restaurant, de zonă și de perioadă. Într-un restaurant cu bucătărie tradițională, o ciorbă costă aproximativ 20–30 de lei, un fel principal aproximativ 40–70 de lei, iar un desert în jur de 20–30 de lei.
O masă completă pentru două persoane, cu băutură, se încadrează de obicei între 200 și 300 de lei, dar suma poate fi mai mică sau mai mare, în funcție de local. În zonele foarte căutate de turiști, prețurile tind să fie mai ridicate decât în restul orașului. Pentru prețurile exacte, verificați meniul actual al restaurantului ales.
Trei zile, trei mese
Dacă aveți un city break scurt și vreți să acoperiți esențialul:
• Prima zi: o ciorbă și un fel gătit încet, într-un restaurant cu bucătărie tradițională.
• A doua zi: grătar la prânz, urmat de o plimbare prin zonă.
• A treia zi: meniul zilei la prânz, plus un desert tradițional.
Bucătăria românească este, în esență, o bucătărie de gospodărie: ingrediente simple, gătire lentă, preparate legate de sărbători și rețete care se schimbă de la o regiune la alta. Un turist care o încearcă acolo unde se gătește serios pleacă, de obicei, cu o înțelegere mai bună a Bucureștiului și a României decât cea pe care i-o dau doar obiectivele turistice.
Materialul a fost realizat cu sprijinul Restaurant Ceaun, din zona Lacul Tei din București, restaurant cu meniu construit în jurul preparatelor românești.
