A doua zi de Cairo, ziua in care am vazut intregul orasul vechi... de undeva de sus, de pe colina pe care a fost construita cetatea lui Saladin. Panorama de acolo iti taia rasuflarea si iti amortea mintea. Nu puteam gasi macar un cuvant prin care sa descriu ce vad. Am avut noroc si am prins cer senin, iar daca stiai in ce directie sa te uiti puteai zari la linia orizontului cele trei piramide.
In interiorul fortareteii se afla moscheea Muhammad Ali (nu stiu daca are vreo legatura cu Cassius Clay). Ca sa intram a trebuit sa ne lasam incaltamintea la intrare. O alta varianta er fi fost sa ne punem peste incaltaminte niste pungi albastre – cum sunt castile de dus. Mainile si picioarele trebuiau acoperite. Moscheea pastreaza o senzatie aparte – te simteai liber, puternic si totodata mic si al nimanui... Mai multe cred ca spun pozele.
Dupa o masa prea imbelsugata si prea imbietoare, cu peste de toate felurile, pui, vitel, fructe – pepene rosu foarte gustos – si prajituri de toate culorile, am ajuns la Muzeul de Egiptologie, aflat in piata Tahrir (piata revolutiei egiptene), peste drum de hotelul in care am fost cazati. Tot turul am fost ochi si urechi la ghidul nostru, care ne-a purtat printre exponate ca si cum ne-ar fi plimbat prin prin timp, in istoria antica egipteana. Incredibil cat de multa atentie se acorda detaliului si cat de atent erau conturate siluetele reginelor si printeselor acelor vremuri. Cel mai mult m-au impresionat masca de aur masiv al tanarului faraon Tutankhamon si mumiile.
Seara, am cinat pe un vas de croaziera care ne-a plimbat pe Nil. Din meniu au facut parte: dansatoare din buric si dansator de tanoura. Tanoura este un dans al culorilor – asa l-as explica – dansatorul, care poarta o rochie viu colorata, se invarte in jurul propriei axe timp de 30 de minute, timp in care te astepti sa ajunga ametit pe masa ta, dar nici gand, isi termina spectacolul cu zambetul pe buze.
Ne citim data viitoare cu cele mai frumoase impresii din Sharm el Sheikh.
