4 caracteristici ale unei curele de transmisie bune

Totul despre sistemul de transmisie in cazul motocicletelor.
Sistemul de transmisie al motocicletei are rolul de a transmite catre roti momentul motor. Dintre componentele sistemului de transmisie fac parte ambreiajul, cutia de viteze, transmisia longitudinala, transmisia principala, arborii planetari si diferentialulul, dar si transmisia finala. Fiecare dintre acestea este parte integranta a unui mecanism complex, care poate functiona pe principii diferite, in functie de masina. Pe baza specificiatiilor diferite pe care le are un anumit tip de transmisie, trebuie ales si uleiul de transmisie.
 
Transmisiile manuale
Mai ales in cazul transmisiilor manuale este nevoie ca piesele componente sa fie bine lubrifiate. Rulmentii, elementele de cuplare, dar si rotile dintate necesita folosire asa-numitelor MTF-uri (Manual transmission Fluid).  In cazul transmisiilor manuale, trecerea dintre treptele de viteza este asigurata prin apasarea ambreiajului cu ajutorul caruia se face cuplarea, respectiv decuplarea ambreiajului. Cutiile cu transmisie manuala pot fi fie mecanice (de frictiune), fie actionate mecanic(prin cablu) sau hidraulic, insa exista si anumite modele care folosesc frecarea uscata.
 
Transmisii cu ambreiaj dublu
Transmisiile cu ambreiaj dublu fac parte din categoria celor total automatizate. Acestea sunt utilizate de regula la construirea motocicletelor de lux si sunt recunoscute pentru ca genereaza un  consum mic de combustibil, deoarece nu este intrerupt fluxul de putere al motorului, dar si pentru ca ofera un grad de confort sporit in timpul condusului, avand in vedere ca nu exista pedala de ambreiaj.
 
Transmisii automate clasice
Motocicletele care folosesc transmisia automata clasica nu au nevoie de interventia conducatorului masinii pentru a face trecerea dintre intervalele de viteza.
Pentru ca intreg mecanismul transmisiei automate clasice sa functioneze optim, este nevoie ca piesele sale componente sa fie bine lubrifiate. In acest caz, se recomanda utilizarea unui ulei de tip ATF (Automatic Transmission Fluid).

Caracteristici curea transmisie 
- Sunt transmisii mecanice
Transmisiile prin curele sunt transmisii mecanice, care realizează transmiterea miscarii de rotatie si a sarcinii, de la o roata motoare la una sau mai multe roti conduse, prin intermediul unui element flexibil, fara sfarsit, numit curea transmisie. Transmiterea miscarii se poate realiza cu alunecare (la transmisiile prin curele late sau trapezoidale) sau fara alunecare (la transmisiile prin curele dintate). Transmiterea sarcinii se realizeaza prin intermediul frecarii care ia nastere intre suprafetele in contact ale curelei si rotilor de curea (in cazul transmisiilor cu alunecare) sau prin contactul direct dintre dintii curelei si cei ai rotii (in cazul transmisiilor fara alunecare).

- Curelele de transmisie prezinta o serie de avantaje
Comparativ cu celelalte transmisii necanice, transmisiile prin curele cu alunecare prezinta o serie de avantaje: se monteaza si se intretin usor; functioneaza fara zgomot; amortizeaza socurile si vibratiile; necesita precizie de executie si montaj relativ reduse; costurile de fabricatie sunt reduse; transmit sarcina la distante relativ mari intre arbori; permit antrenarea simultana a mai multor arbori; functioneaza la viteze mari; asigura protectia impotriva suprasarcinilor.
 
- Curelele sunt fabricate din materiale premium
Materialele din care se confectioneaza curelele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de baza: sa fie foarte elastice, pentru a se putea infasura pe roti cu diametre mici, fara ca tensiunile de incovoiere, care iau nastere, sa aiba valori insemnate; coeficientul de frecare a elementului curelei in contact cu roata de curea sa fie cat mai mare (pentru transmisiile prin curele cu alunecare); elementul curelei care preia sarcina principala de intindere sa aiba o rezistenta ridicata; elementul curelei, in contact cu roata, sa fie rezistent la uzura si oboseala si sa fie rezistent si la actiunea agenţilor externi; sa fie ieftine.
 
- Tensionarea
Tensiunea totala necesara pentru o transmisie cu curea depinde de tipul curelei, de puterea ce trebuie transmisa si de rotatia de antrenare. Deoarece tensiunile de rulare nu pot fi masurate, este necesara tensionarea in mod static.
Metoda forta/ deviere este cel mai des utilizata. Odata ce o fortă calculata este aplicata in centrul unei curele pentru a obtine o deviere cunoscuta, se stabileste tensiunea statica recomandata. Majoritatea cataloagelor de proiectare ofera forte si formule de deviere.
O tensiune prea mica intr-o curea trapezoidala poate produce alunecare si arsuri de rotatie, uzura capacului, supraincalzirea curelei si chiar la supraincalzirea rulmentilor. O tensiune insuficienta intr-o curea sincronă determina o uzura prematura a dintilor sau o posibila zgarietura, care va distruge cureaua și ar putea rupe un ax.
 
Când se instalează o curea nouă, tensiunea de instalare trebuie să fie mai mare, de 1,4 – 1,5 ori decât tensiunea statică normală. Acest lucru este necesar deoarece tensiunea de acționare scade rapid în timpul procesului de rodare. Această tensiune inițială suplimentară nu afectează rulmenții, deoarece dispare rapid.