Dupa o seara in care ne-am intins la povesti cu tanarul dansator de tanoura, am zburat dis de dimineata spre Sharm el Sheikh. Recunosc, eram putin obosita, dar nu am putut sa adorm pentru ca imaginile pe care le vedeam din avion nu ma lasau sa-mi inchid ochii. Dupa ce am trecut Canalul Suez, de un turquoise ireal, am ajuns deasupra muntiilor Sinai – sunt convinsa ca au fost conturati cu mare atentie de un pictor desavarsit. Trecerea spre zona de desert era abrupta, si totul de sus din avion parea parca uitat de timp si de lume, dintr-o alta dimensiune...
Dupa un asemeanea zbor am aterizat in paradis, Sharm el Sheikh = Paradis! Hotelul in care am fost cazati, un colt de rai. Aveam camera pe marginea piscinei si bineinteles ca singurul lucru pe care l-am facut pana seara a fost sa-i zambesc soarelui de pe marginea apei.
In Sharm el Sheikh soarele apune destul de repede, pe la 5-6 seara, de acea am continuat seara cu o cina in desert, intr-un sat de beduini. Pe intuneric nu stiam cum sa ne orietam prin desert, asa ca am fost preluati de un beduin care ne-a condus de la hotel spre satul lor. Din cate ne-au povestit, beduinii isi schimba destul de des locatia, iar intamplarea a facut ca acum sa fim dusi in locatie noua, care era necunoscuta chiar si pentru ghidul nostru.
Beduini raman intr-un anumit loc pana apa din fantani seaca, apoi pornesc la drum in cautarea unei noi surse de apa. Foarte importante pentru ei sunt camilele deoarece ele sunt cele care gasesc apa in desert. care este tehnica? Acestea sunt lasate fara apa cateva zile si insetate fiind devin capabile sa simta locul cel mai apropiat in care se gaseste apa.
In satul de beduini domnea o atmosfera relexata, iar noi am fost primiti cu cantece si muzica. Si aici am avut parte de un spectacol de dans din buric si de tanoura. Supriza a fost ca unul dintre dansatorii de tanoura avea 5 anisori... s-a invartit fara oprire 30 de minute. Incredibil!
Dupa cateva poze si alte dansuri ne-am intors in coltul nostru de rai sa visam!
